marți, 23 aprilie 2013

Dinozaurii contemporani omului partea I


Din manualele scolare noi invatam, ca dupa era paleozoica urmeaza cea mezozoica aceasta este era reptilelor gigantice — dinozaurilor. Fosilele din Mezozoic ne marturisec, ca candva (cand?) ''soparlele strasnice'' (anume asa se traduce din greaca cuvantul ''dinozaur'') populau practic toata suprafata Pamantului. Dar daca toate speciile de animale (inclusiv si dinozaurii) au supravetuit Potopului, fiind luate de Noe in corabie, atunci reese ca dinozaurii erau contemporani omului, si nu au murit cu 65 milioane de ani pana la aparitia omului, dupa cum afirma teoria evolutiei. Exista dovezi stiintifice in favoarea acestei afirmatii? Raspunsul este: da, exista. Si chiar destul de convingatoare si suficiente.

''Urmele picioarelor pe teoria evolutiei'' — asa a caracterizat ziarul Star Telegram din 17 iunie 1982 descoperirea realizata in valea riului Paluxy, la 6 km. de oraselul Glen Rose, statul Texas. Dupa ploile torentiale nivelul apei din riu sa ridicat si a spalat o parte din rocile sedimentare, dezgolind straturile de calcar, varsta carora dupa unele estimari traditionale evolutioniste a scarii geologice, ar trebui sa fie de 108 (!) milioane ani. La suprafata stratului s-au descoperit o multime de amprente a urmelor de dinozaur si om! Fusese descoperite si urme ''duble'' , cand dinozaurul calca deasupra urmei piciorului uman, si invers — omul calca peste urma lasata de dinozaur. Renumiti antrontologi au fost nevoiti sa recunoasca ca aceste urme practic sunt identice cu cele ale omului modern.
Inca o lovitura asupra adeptilor teoriei varstei Pamantului cu milioane de ani a fost descoperirea facuta in regiunea Londra (statul Texas). In startul din gresie din ordovician, datat cu varsta de 438 - 505 milioane de ani, a fost gasit ingropat in piatra un ciocan de fier forjat cu miner de lemn. Desigur, putea sa nimeresca acolo numai pana la formarea gresiei.
Mai devreme de jumatate de miliard de ani in urma? Putin probabil.
Aparent, aceste straturi sau format cu mult mai tarziu si tabelul cronologic evolutionist necesita o revizuire substantiala. Punctul de vedere ca toate straturile din paleozoic sau format rapid in urma potopului mondial reprezinta cea mai plauzibila explicatie.
Un an mai tarziu (1983) a aparut o publicatie care vorbea despre existenta unor descoperiri asemanatoare in muntii Kugitang Tau pe teritoriul Turcmenistanului. „In aceasta primavara expeditia Institutului geologic a Academiei de Stiinte din RSS Turcmenistan a descoperit peste 1500 de urme, lasate de dinozauri in muntii din sud-estul republicii. Impresionant este faptul ca sunt prezente si urme identice de piciore ale omului modern, printre aceste animale preistorice”, - scria ziarul Мoscow News (1983, No.24, с.10).
Ce este mai credibil — ca omul a existat cu 65 milioane de ani in urma sau dinozaurii au trait pana recent? In ultimul timp tot mai des insusi paleontologii isi aduc lor surprize, descoperind oase de dinozaur ''proaspete'' adica inca nefosilizate, iar pe 7 iulie 1993 un grup de cercetatori ai universitatii Newcastle au reusit sa distinga din astfel de oase proteine care nu reusise sa se descompuna. Insa cunoastem ca proteinele se descompun foarte repede – cu siguranta nu putea sa se pastreze mai mult de 5000 de ani.
Apare o intrebare: daca omul si dinozaurul pana nu demult erau bine cunoscuti, de ce nu au ramas marturii in cultura istoriei umane. Insa si aceasta este o pacaleala! Pe Pamant practic nu exista etnii, sa nu fi pastrat in literatura, folclor sau obiecte de arta pe care sunt redate amintiri ale dragonilor uriasi, monstrii si a bestiilor. Cercetatorii americani au reusit sa identifice practic toate speciile de fosile gigantice pe baza desenelor de pe stanci a indienilor. Astfel de imagini gasim la babilonieni, sumerieni, britanici si chiar pe monumentele arheologice romane. Mai mult decat atat, precizia cu care au fost facute aceste desene ne vorbeste ca pictorul vazuse personal aceste animalele si nu le cunostea doar din auzite.
In cronicile literaturei epice a popoarelor west-europene gasim o multime de referinte despre diversi dragoni.     VA URMA...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu