luni, 15 aprilie 2013

Povestea stiintifica a secolului XXI.



 De ce astazi asa de multi oameni, cu mult mai eruditi decat Darwin  au hotarit ca argumentele in favoarea existentei lui Dumnezeu nu reprezinta o valoare reala?
De ce ei cred intr-o poveste stiintifica pentru adulti? Se agata din rasputeri pentru orice invatatura filosofica pseudo-religioasa a apritiei vietii din materia neorganica si evolutia de la molecula la om (ca si cum cristalul de siliciu, cu timpul putea sa evolueze in calculator).
Macroevolutia n-a fost observata personal de nici un savant din lume, in concluziile ei se indoia insusi Darwin, iar un mecanism evolutionist care ar da rezultate nu a fost gasit pana la moment!

Necatand la aceasta, ipoteza evolutionista a lui Darwin este considerata un fapt istoric dovedit, iar desenele artistice despre cum a avut loc evolutia (in realitate, adaptarea) pana si astazi completeaza paginile manualelor scolare, disciplinele universitare, monografiile stiintifice.
Necatand la faptul ca, de la aparitia acestei invataturi si pana la momentul de fata evolutionistii nu pot sa dea raspunsuri clare, inteligibile si stiintific fondate la multe intrebari. Indeosebi la cele mai importante:
  1. Cum a aparut viata? De unde s-a luat informatia genetica (ADN) pentru aparitia primei celule?
  2. In ce mod aceasta informatie incontinuu se multiplica si crestea de la organisme unicelulare la complexe si pana la om?
  3. De ce exista diferite sexe? Pentru ce a aparut morala? De unde provine constiinta?    
 Sunt posibile catevai variante de raspunsuri la intrebarea legat de credinta in mif a dezvoltarii  tuturor formelor de viata de la un stramos comun. Unul din ele se gaseste in prefata profesorului-evolutionist englez Matthews Herrisona asupra lucrarii lui Darwin „Originea speciilor” (prefata scrisa in anul 1971): „credinta in teoria evolutionista este paralela intocmai credintei creatiei inteligente, insa teoria evolutiei este tocmai credinta care satisface mai mult reprezentarea nostra asupra notiunilor de baza ale naturii”.
Insa, principalul motiv este nu “satisface mai mult reprezentarea nostra asupra notiunilor de baza ale naturii”, dar nedorinta sa-l recunoasca pe Dumnezeu, ca Creatorul universului si omului. Fiindca, recunoscand existenta unui Dumnezeu-Creator, vor trebui sa recunoasca si normele Lui morale, inclusiv interdictiile, de asemenea responsabilitatile inaintea Lui.
Din pacate, mandria nu permite. Iar invatatura evolutionista care a devenit un fel de religie stiintifica, permite ateistilor si umanistilor seculari sa-l nege pe Dumnezeu ca cauza primara a tuturor lucrurilor existente.
 Adeptii noului cult “ New Age ”, crezind in evolutie afirma ca omul pe calea auto-dezvoltarii poate sa evolueze catre o Ratiune Suprema, si poate deveni egal Creatorului. Insa omul, respingindul pe Dumnezeu, degradeaza, dar nu evolueaza.
Adeptii “
New Age ” inainteaza ipoteze metafizice stranii despre planeta Pamant, ca fiind un organism autoreglabil (?!), capabil sa intretina parametrii principali ai mediului la un nivel constant.
Pe de alta parte, sustinatorii naturalismului provoaca oamenii sa sustina asa niste idei ridicole, ca aparitia vietii din materia nevie, moleculei neorganice in celula vie, organismelor unicelulare in maimuta si om.
Astazi un numar considerabil de savanti considera invatatura lui Darwin cea mai grandioasa minciuna din istoria stiintei, incetinind dezvoltarea ei cu cateva decenii. Deoarece adevarata stiinta trebuie sa caute adevarul in toate manifestarile sale (asa considera, de exemplu,
Newton și Einstein ), dar sa nu postuleze doar explicatii naturaliste.
Renumitul antropolog
Loren Eisley scria la aceasta tema urmatoarele. “Dupa atatea eforturi minutioase stiinta s-a pomenit intr-o situatie oarecum ambigua: ea trebuie sa postuleze teorii asupra provenientei lumii vii, confirmare pe care nu poate sa o faca. Stiinta, intodeauna reprosa teologiei, ca ea se increde in mifuri si minuni, acum insa singura este nevoita sa creeze propria mifologie…”.

Un comentariu: